Este situat în versantul stâng al Văii Gârda Seacă, în locul numit "Cotețul Dobreștilor", la altitudinea 762 m în calcare din Jurasicul superior. Dezvoltare: 294 m. Denivelare: 89 m (-67 m; +22 m).
Vizitat de R. Jeannel și E. Racoviță în 1921, a fost explorat mai întâi de L. Vălenaș și I. Bele în 1973, apoi de F. Păroiu și L. Vălenaș în 1980, când cel dintâi a realizat și scufundarea autonomă care a permis topografierea sifonului. În 1993, J.J. Bolanz (Elveția) și Y. Guennec (Franța) continuă explorarea și reușesc să carteze izbucul pe o lungime de 294 m, adâncimea maximă (-67 m) fiind atinsă în capătul galeriei subacvatice.
Larg deschisă printr-un portal de 8 m lățime și 4 m înălțime, cavitatea se compune dintr-o sală luminată aproape în întregime și ocupată în mare parte de un lac a cărui oglindă măsoară 7,5 m în lățime și 15 m în lungime. În fundul acestuia se poate pătrunde într-un sifon de 30 m lungime și 8 adâncime, în care apa apare dintr-o fisură impenetrabilă și la capătul căruia se ajunge într-un horn înalt de cel puțin 11 m. Deasupra sălii se desfășoară o rețea labirintică de diverticule și hornuri a căror lungime însumată este de 112,5 m și în care se atinge denivelare pozitivă maximă.
Date hidrologice: O colorare cu fluoresceină efectuată de T. Rusu și Gh. Racoviță în 1964 a demonstrat că această puternică resurgență este alimentată de apele captate prin ponoarele din lungul Văii Ocoale. Mai recent, colorările efectuate într-o pierdere din talvegul Văii Ordâncușa (în zona Morii lui Ivan) au evidențiat un drenaj pe sub întreg platoul carstic, apele ieșind la suprafață în Cotețul Dobreștilor (Orășeanu, Jurkiewicz 2010).
Bibliografie: Jeannel și Racoviță (1929), Vălenaș et al. (1977), Rusu et al. (1970), Păroiu și Vălenaș (1981), Vălenaș et al. (1982), Bolanz et al. (1994), Orășeanu.
Bolanz, J.J., Caihol, D. & Lalou, J.-C. 1994. Scufundatores Dacienses 93. Plongées spéléo en Roumanie. Stalactite 44(1): 15-28.