Este situată pe platoul Vârtop, într-o dolină prin care se pierde un scurt pârâu la altitudinea 1250 m în calcare neojurasice. Dezvoltare: 1.480 m. Denivelare: -142 m.
După ce membri ai clubului "E. Racoviţă" din Cluj-Napoca descoperă peştera în 1974, explorarea acesteia este întreprinsă în acelaşi an de clubul "Z" din Oradea, în colaborare cu clubul de speologie al Universităţii din Liege (Belgia), şi completată în 1976-1977 de acelaşi club orădean.
Reţeaua speleică începe cu o galerie descendentă, dezvoltată în lungul unei diaclaze şi care conduce la o sală de 24 m lungime şi 10 m lăţime (cota -35). Suspendată la 5 m înălţime în peretele acestei săli se află gura unei galerii prin care, după coborârea unui puţ de 10 m, se ajunge în Sala Marelui Râu (cota -42), traversată de principalul curs subteran de apă. Înaintarea continuă în aval printr-o galerie de asemenea descendentă, cu un sector în care tavanul se află la o înălţime de numai 0,5-1 m, dincolo de care se ajunge în Sala Vertebrei (cota -59), de 26 m lungime şi 8 m lăţime. În latura stângă a acesteia se deschide Galeria Perlelor, lungă de 275 m şi remarcabilă prin varietatea speleotemelor pe care le adăposteşte. Pe un tronson de 46 m în ea curge un al doilea curs de apă, simţitor mai mic decât precedentul. După încă 203 m parcurşi pe traseul primei galerii active se intră în Sala Catedralei (cota -85,5) care, cu o lungime de 66 m şi o lăţime de 12 m, este cea mai spaţioasă din întreaga peşteră. Aici cursul subteran dispare definitiv printr-un sorb impenetrabil, dar cavitatea continuă încă 83,5 m cu o galerie descendentă, închisă prin colmatare la cota -105. Din această galerie fosilă se desprinde Puţul Dracului, un pasaj extrem de îngust şi puternic descendent, la capătul căreia se deschide Sala Elveţia (cota -106,5). În ea apare din nou un pârâu subteran, probabil cel deja întâlnit în Galeria Perlelor, care coboară în pantă accentuată prin Galeria Terminală, închisă tot de un sifon la cota -142.
Probabil cele două cursuri de apă care străbat această peşteră confluează în subteran cu drenajul Colibi - Huda Orbului - Coiba Mare - Izbucul Tăuz în segmentul Huda Orbului - P Coiba Mare.
Bibliografie: Vălenaş (1976), Vălenaş et al. (1977).