Este situată în versantul drept al Văii Ordâncuşa, la cca. 1,5 km în amonte de confluenţa cu Gârda Seacă la altitudinea 805 m în calcare ladiniene. Dezvoltare: 324,4 m. Denivelare: +35 m. Este încadrată în clasa C de peşteri protejate.
Fără să fi fost descoperită la o dată anume, peştera a fost menţionată de E.-A. Bielz în 1884 şi descrisă de R. Jeannel şi E. Racoviţă în 1929. Sectorul superior a devenit cunoscut în 1988, graţie speologilor de la Clubul "Polaris" din Blaj, şi amenajat de Clubul "Sfinx" din Gârda de Sus în 19. Cartarea P. Poarta lui Ioanele a fost realizată de P. Damm ("Z" Oradea) şi C. Dale ("Cristal" Oradea) în 1993.
Intrarea este reprezentată de un portal impresionant prin dimensiunile sale (20 m înălţime şi 15 m lăţime), deschis în fundul unui amfiteatru stâncos şi căruia i se datorează în mod vădit numele de "Poartă", dat acestei peşteri de localnici. Dincolo de acest portal se desfăşoară o galerie activă (la viituri), lată de 5-7 m şi lungă de 130 m, care coteşte de două ori spre stânga în unghi drept. Cu excepţia unor fragmente de planşeu calcitic şi a unei mari scurgeri stalagmitice de 6 m înălţime, formate de-a latul galeriei imediat după primul cot, acest sector al cavităţii este lipsit de concreţiuni. În extremitatea sa, pe podeaua argiloasă se află o excavaţie în formă de pâlnie, cu un diamteru de 5 m şi care se umple cu apă în perioadele cu precipitaţii abundente. În mod obişnuit, cursul subteran nu apare decât la mică distanţă de portal, dintr-un izvor situat la baza peretelui stâng. La viituri, însă, apele ies în primul cot al galeriei, printre aluviunile acumulate lângă peretele drept. Ajuns la suprafaţă, pârâul se varsă în Ordâncuşa după ce curge în cascadă peste un frumos depozit de tuf calcaros. Galeriile care compun sectorul superior al cavităţii sunt dispuse pe două niveluri, racordate între ele prin câteva puţuri puţin adânci. Porţiunea accesibilă până în momentul de faţă este net închisă de un perete compact de calcar, în care nu se vede decât o fisură impenetrabilă.
Date hidrologice: În septembrie 2003 a fost efectuată o colorare a cursului activ din P. Zgurăşti, în punctul numit "la Sorb". Trasorul a apărut în Poarta lui Ioanele după 12 ore, cu maxime ale concentraţiei la 14 respectiv 42 ore. Decalajul dintre cele două maxime indică existenţa a 2 căi de drenaj diferite, una implicând probal şi existenţa unor lacuri.
Bibliografie: Căpuşe şi Georgescu (1962-1963), Damian-Georgescu (1963), Bleahu et al. (1976), Orghidan et al. (1984), Cocean (1995), Onac et al. (2007).