La 2130 m altitudine în Alpii Iulieni, pe partea italiană a acestora, se găseşte o peşteră botezată, nu chiar întâmplător, cu numele formaţiei britanice Led Zeppelin. Descoperitorii au fost inspiraţi fără să o ştie, căci tocmai au identificat o cavitate deosebită din "categoria greilor"! Platoul Canin, locul unde este situat obiectivul, se bucură de un statut special printre regiunile carstice: acolo se găseşte cea mai mare densitate de cavităţi care depăşesc adâncimea de 1000 m de pe Terra. Este vorba despre o creastă cu altitudinea medie de 2400 m., care desparte în două un platou vast între Slovenia (partea mai mare cu 5 "miari") şi Italia cu doar un singur aven mai adânc de 1 km. Pe partea Italiană, în zona Pala Celar se deschide prin intrarea de doar 1x1m puţul de acces de doar 10 m al Zeppelinului. În imediata apropiere se găsesc mai multe sute de astfel de intrări, adesea urmate de reţele importante, 20 dintre ele depăşind cota -500. În Led Zeppelin, în anul 1997 a fost atinsă cota de -960 m.
De atunci nimeni nu s-a interesat de această peşteră, datorită dezmembrării grupului care efectua explorările. Având în vedere explorările pe care le efectuăm de ani de zile în apropiere, la Avenul Gortani şi relaţiile din ce în ce mai bune cu speologii italieni care explorează diferite obiective din regiune, pentru data de 30 august 2008 am hotărât demararea unui proiect comun privind reexplorarea Peşterii Led Zeppelin.
În ziua respectivă, când elicopterul a efectuat cele 5 transporturi până la tabără, împreună cu Kati părăseam Lans en Vercors, fiind încă destul de departe de Monte Canin. Ajunşi acasă am trimis copii la şcoală, iar în 4 august urcam pe jos, prin ploaie, cu tot echipamentul, cei 1100 m diferenţă de nivel până la tabără. Ajunşi acolo, găsim 5-6 oameni moţănd prin corturi şi alţi 5 (predominant italieni) consumând berile preferate sub prelata centrală. În peşteră sunt 2×3 oameni, adică 6 oameni pentru 3 saci de dormit, care au echipat puţurile şi au întins cablul telefonic până la terminusul de la -912.
A doua zi Kati cu trei băieţi au coborât la bivuac (-770) cu alimente şi forţe proaspete, fără să ştie de intensificarea ploilor de pe platou. Forţarea prăbuşirii finale a fost amânată pentru a doua zi, când înaintarea a fost stopată de la -900, aproape de terminus. Ploaia s-a domolit abia a treia zi, când împreună cu un coleg, dotat de asemenea cu impermeabil, am pornit hotărâţi să facem o baie în final. Puţul de intrare de 10 m este urmat de o succesiune de platforme-puţuri până pe la -100. De acolo urmează o înlănţuire de urcuşuri şi coborâşuri prin meandre, puţuri/hornuri, până la bivuacul de la -770, parcurs în care cota de -500 este atinsă nu mai puţin de 3 ori. După 10 ore am ajuns în tabără, unde mai rămaseră 4 oameni. După un somn binemeritat, a doua zi am încercat fără succes depăşirea prăbuşirii finale, până la identificarea unei fisuri ascendente, aparent neimportante, care după un segment descendent ne-a condus într-o galerie largă de 10 m. unde conform legendelor ar fi umblat cândva 2-3 speologi. Din păcate prin noua prăbuşire ivită la capătul galeriei nu am găsit calea spre legendarul sifon terminal. Oarecum dezamăgiţi, am început decolmatarea unuia dintre nenumăratele pasaje ventilate de curentul de aer glacial pâtrunzând într-o galerie neatinsă, largă de 5 m, terminată după 100 m cu o nouă prăbuşire. În cele 2 zile rămase am scotocit toate cotloanele din final şi am efectuat mai multe escalade, una dintre ele permiţându-ne urcarea a peste 250 m diferenţă de nivel. Ghinionul ne-a urmărit însă şi prin "bivuacul forţat" de 8 ore pe care am fost nevoiţi să îl facem la -912 pentru trecerea viiturii.
Chiar şi pentru o primă acţiune rezultatele au fost sub aşteptări. Nu am reuşit să dibuim un pasaj care să ne conducă acolo unde se duce curentul de aer, spre cei încă 700 m diferenţă de nivel rămaşi până la resurgenţă. Din bivuac am ieşit în 15 ore. Afară ploua şi se anunţa o intensificare a precipitaţiilor. La coborâre am poposit la cabana Gilberti, unde am tras o linie şi am socotit: 30 de oameni, 1700 m de coardă, plus banii pentru chiria elicopterului, asiguraţi de colegii italieni. Deoarece formaţia Led Zeppelin şi-a sărbătorit în septembrie 2008 nu mai puţin de 40 de ani de la înfiinţare, sperăm că şi legenda Zeppelinului nostru din Canin - Pola Celar va continua.