În 1986 este abordată în premieră zona Valea Rea - Cornu Munţilor, de către echipa formată din Liviu Vălenaş şi Adrian Vălenaş. Cu ocazia acestei ture, Adrian Vălenaş descoperă o gură de aven, situată la 1300 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul Adrian este explorat abia în august 1987 de L. Vălenaş şi P. Damm, până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat peste 2 săptămâni de P. Damm, în colaborare cu K. Moréh şi Gy. Keserü ("Ursus Spelaeus" Târgu Mureş), ocazie cu care P. Damm depăşeşte o succesiune de strâmtori şi ajunge pe buza unui puţ, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă.

Datorită dificultăţilor de pe parcurs, explorările avansează greu. Cota -118 (terminus net) este atinsă abia în 1990, în urma unor acţiuni complexe, desfăşurate de către o echipă interclub, formată din P. Damm şi Z. Kiss ("Z"), R. Pop ("Speotelex" Cluj), H. Corbeanu, Mioara Burcu, R. Daniel, Ruxandra Vâlceleanu şi Gabriela Şchiopu ("Labirint" Bucureşti), H. Mitrofan şi C. Gagea (Speo.Comp.Paragina).

În urma mai multor ture dedicate identificării unei continuări, aceasta este în fine găsită în 1993 de către J. Zih, Katalin Perényi şi Sz. Szűcs, sub forma unui pasaj suspendat deasupra terminusului de la -118. După un traseu complicat, presărat cu numeroase strâmtori, înaintarea va fi oprită în jurul cotei de -140 în dreptul unui lac-sifon, generat în realitate de colectorul reţelei. Peste 3 zile J. Zih, Katalin Perényi, P. Damm şi M. Botez, depăşesc obstacolul şi explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -280 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare (J. Zih, Katalin Perényi, Sz. Szűcs, C. Pop, I. Zima), în care pe lângă identificarea unui etaj fosil aferent Colectorului, în zona intrării este descoperit Labirintul Ascuns, care prin intermediul Marii Prăpăstii şi a Galeriei Pompieri 2, asigură un acces mult mai uşor în profunzimile cavităţii. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiaşi an de J. Zih şi M. Botez, care parcurg cca. 300 m de noi galerii. O lună mai târziu, J. Zih şi Katalin Perényi reinterceptează Colectorul, parcursul fiind limitat atât în amonte cât şi în aval de sifoane profunde.

Acest terminus va rezista până în aprilie 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă, C. Pop, Sz. Szűcs şi R. Pop ating Sifonul de la Capătul Lumii (-305). Dintre celelalte realizări, demne de menţionat sunt descoperirea de către P. Damm şi D. Pitic a Sălii Giganţilor (104/40/30 m) şi escaladarea pe +71 m a cascadei ventilatorului de către J. Zih, Katalin Perényi ("Z") şi Simone Re (Speo Club Roma). După o perioadă de relativă "stagnare" a descoperirilor, în 1996 J. Zih, Katalin Perényi şi Sz. Szűcs, reuşesc depăşirea sifonului de la -305 şi ating un nou sifon, situat la cca.-382. Continuarea explorărilor în zona de Dincolo de Capătul Lumii, cu descoperirea unor labirinturi fosile, este realizată de către aceaşi echipă, alături de C. Pop, I. Dezső şi F. Magyari, în cadrul unei tabere subterane din octombrie 1997.

Trec ani şi Valea Rea pare să se închidă pentru cercetători. În atenţia clubului revine Avenul V5 (Avenul din Faţa Muncelului) unde după descoperirea pasajului de la -200 se pătrunde în marele sistem în care echipa interclub Vărăşoaia Team atinge cota minimă -653 m. stabilind un nou record naţional de adâncime. Astfel eforturile clubului Z se axează primordial asupra depresiunilor de captare carstică Vărăşoaia Nord şi Vărăşoaia Sud. În Peştera din Valea Rea se revine abia în 2010, când după 14 ani se organizează un nou bivuac subteran care are ca obiectiv principal decolmatarea prăbuşirii de la Armata Populară Chineză. Echipa formată din J. Zih, Katalin Perényi şi Sz. Szűcs reuşeşte depăşirea prăbuşirii care bloca accesul într-o zonă cu puternic curent de aer şi explorează o galerie fosilă de dimensiuni considerabile (lăţime 3 m, înălţime 5-6 m) pe aproximativ 100 m. Explorările au fost oprite din lipsă de material şi timp.

În perioada 2013-2014 se desfăşoară două tabere subterane coordonate de J. Zih. Se efectuează acţiuni ample de cercetare pe amontele Colectorului în zona Cascada Ventilatorului - Fosilul Pişcot. Între altele se continuă escaladarea Cascadei Ventilatorului şi se interceptează o galerie fosilă care este explorată pe aproximativ 100 m., până la atingerea unui puţ încă neabordat. Lucrări în curs.

Dezvoltarea actuală a Peşterii din Valea Rea este de cca. 18 km, din care 16 km topografiaţi sub coordonarea lui P. Damm şi J. Zih. Cavitatea reprezintă cel mai mare muzeu speleo-mineralogic al României. În urma cercetărilor efectuate până în prezent, au fost identificate un număr de peste 30 de minerale, (4 fiind semnalate pentru prima oară în lume în mediul speleic), dintre care 23 ca constituenţi ai unor speleoteme. Peştera oferă cea mai mare bogăţie şi varietate a cristalizărilor de gips, existentă la noi în ţară.