|
|
Preluare din revista Speomond, Numărul 5, 2000, pag. 27-28
Zona Băiței Bihorului a devenit celebră datorită secretizării exploatărilor de uraniu din regiune. Chiar dacă acestea nu sunt situate tocmai în zona de izvoare a Crișului Negru, datorită activităților miniere de altă natură, care se mai desfășoară acolo, accesul este încă și în prezent deosebit de dificil.
Parcurgând drumul industrial care duce la Băița Plai până către Poiana Corlatului, se ajunge curând la o poartă metalică de tip uzină, punct unde se decide soarta trecătorilor. Un gardian public, (pentru perioada anterioară anului 1990 citește paznic înarmat cu ZB), plictisit, dar plin de importanța misiunii sale, vine agale în întâmpinarea nedoriților vizitatori. Iar dacă nici sticla cu vodcă, destinată înlesnirii manevrelor de trecere, nu va face minuni, singura soluție va rămâne urcarea pe serpentinele drumului de Arieșeni până dincolo de Stația de dezăpezire, de unde o potecă abruptă ajunge dincolo de întreprinderea minieră.
Aceasta a fost procedura la care am apelat și într-o zi de septembrie din 1984, în compania lui Liviu Vălenaș și al Gabrielei Lupescu. Voiam să testăm efectul exercitat de autorizația de cercetare a lui Liviu asupra metabolismului paznicului de la intrarea Peșterii de la Izvorul Crișului Negru. Cavitatea la care râvneam cu atâta ardoare, a fost cunoscută încă din secolele trecute (POSEPNY 1874), și AMENAJATĂ TURISTIC!!! cu podețe din lemn în perioada de după 1900. Și totuși ea reprezintă, încă, în mod cu totul paradoxal, una dintre marile enigme ale carstului Munților Apuseni.
Ajunși la fața locului și simțindu-ne precum Marco Polo la hotarul Chinei, nu mică ne-a fost surpriza când după tatonările de rigoare, fără prea multe tărăgăneli de prisos, porțile Sesamului ni s-au deschis. Am pătruns astfel într-o galerie activă, înzestrată cu toate atributele cunoscute din tratatele de carsto logie: debit mare, hăuri pe măsură, cascade, nivel superior, speleoteme de tot felul. După vreo 150 m (parcurși pe diaclazele permiene din albie!) vijeliosul râu subteran se domolește ușor, tavanul coborând la 0,5 m de oglinda apei. Traversarea pasajului conduce însă la cele mai mari spații de pe galeria activă, care apoi se și termină brusc la cota +25 în dreptul Sifonului 1.
A doua zi am revenit la peșteră în duet cu Liviu Vălenaș. Cartarea ne-a rezervat explorarea a 2 labirinturi fosile, splendid concreționate, cel secund scurtcircuitând pe deasupra și Sifonul 1. Sala finală ne-a delectat cu un lac profund, conducta submersă care se întrevede, prefațând o continuare amonte de măsură.
Ultima acțiune de explorare în această superbă peșteră a fost realizată peste aproape două luni de către Gábor HALASI susținut printre alții de către Iancu ORĂȘEANU, Sándor și Ludovic MÁTYÁSI. Gábor a avansat atunci 40 m la nivelul tavanului unui sifon larg și a ieșit într-o diaclază înaltă, aparent fără nici o continuare. De atunci liniștea peșterii nu a mai fost tulburată. Rezultatele încurajatoare obținute în zonele adiacente însă, au condus la decizia reluării cercetărilor pe scară largă cu începere din acest an. Asta deoarece sunt unii oameni care cred în șansa unei traversări din Valea Galbenei spre Crișu Negru!
Altfel spus Peștera de la Izvorul Crișului Negru ne-a oferit un fel de clip publicitar, dedicat sistemului carstic dezvoltat parțial sub depozitele permiene ale vârfului Țapu. Resurgența drenează pierderile Văii Seci, din aval de Groapa Ruginoasă și cele ale văilor de la obârșia Crișului Negru (Crișul Băiței). Iar datele hidrogeologice publicate de Iancu Orășeanu în 1997 prevestesc un parcurs aerat aproape de-a lungul întregului sistem.
Remarcabila complexitate litologico-structurală a regiunii Băița Bihor se reflectă și asupra carstului din regiune. Prezența Autohtonului de Bihor, a mai multor unități șariate, respectiv a magmatitelor hercinice și banatitice (STOICI,1984) a determinat formarea unui endocarst cu totul aparte, aflat în prezent în plină fază a investigărilor. Cele două mari sisteme din regiune: Izvorul Crișului-Corlat-Valea Seacă (DAMM, 2000, in press) și Porțile Bihorului (vezi Știri interne din prezentul număr al Speomond), oferă nu numai niște potențiale de dezvoltare și denivelare remarcabile, ci și un interesant teren de studiu pentru geospeologie.
Bibliografie
ORĂȘEANU I. (1997): Contributions to the hydrogeology of karst areas of the Bihor-Vlădeasa Mountains (Romania), Theoretical and Applied Karstology, vol.9, 185-214, Bucharest.
POSEPNY F. (1874): Geologisch-montanishe Studie der Erzlagerstattenlehre von Rezbanya, Budapest.
STOICI S.D. (1983):Districtul metalogenetic Băița Bihorurui, ed. Academiei, București.
|
|
