Rubrică redactată de Horia MITROFAN

"Cine l-a pus să se bage acolo ?" sună o replică gen Reality TV, într-una din relatările rubricii de faţă. Fără să-şi dea - poate - seama că o astfel de nedumerire vine (de fapt !) chiar din ei înşişi, mulţi din cei cărora începea să li se spună - cam după 1950 - speologi, s-au aşternut la scris, încercând să dea răspunsuri: ce simţi, ce gândeşti atunci când coabitezi cu un loc absolut pustiu de sub pământ, dar care exercită asupra persoanei tale o seducţie cu atât mai necontrolabilă, cu cât teritoriul pe care îl "violezi" este mai "ne-la-îndemână" şi mai ostil?

Pare greu de înţeles cum încă şi astăzi continuă să ne emoţioneze primele texte de acest fel apărute la noi în ţară - chiar cu accentele lor "proletcultiste", inevitabile prin anii 1950. O schimbare evidentă de "ton" intervine însă în textele anilor 1970-1980: se resimt în ele nuanţe "existenţialiste", ori "obiectiviste" - consecinţă clară a unei deschideri politice care în acei ani favoriza traduceri masive din literatura occidentală "modernistă".

Ce impact vor mai avea astfel de texte într-o societate "e-afectivă" a mileniului trei ? Chiar ar fi interesant de aflat !

Ceea ce este însă sigur, este că peşterile - teribilele personaje mute ale tuturor acestor povestioare - nu s-au clintit din loc: le poate oricine, aşadar, aborda, pentru a vedea - "pe proprie piele" - cum o să "sune" dialogul său personal...